Dacă mai aveai așteptări în acest an mega-electoral, ar fi bine să uiți de ele, pentru că NU vei avea președintele sau politicienii pe care crezi tu că-i meriți. O parte din motive țin de tine și lipsa ta de implicare în politică reală, iar altă parte, poate mai importantă, ține de cum e structurată societatea. Cu greu vei găsi colaborare sau teren comun pe subiecte, iar forțele politice fac orice să polarizeze electoratul. Maximul pe care-l poți îndrăzni este să votezi tactic, adică împotriva cuiva, dar nu va fi cum cred unii, o provocare generațională nouă între Vadim și Iliescu.
Dacă aveai peste 18 ani în anul 2000, asta ți-era referința majoră, cum ai votat tu și toată lumea cu Iliescu ca să scăpați de Vadim. Este un caz clasic de halucinație în grup, pentru că Vadim nu era făcut să câștige. E ca un anumit domn general care a fost la o bătălie majoră, care era mai mult o răzmeriță, așa. Crezi că ai apărat democrația și de fapt te-a manipulat unul să-i validezi majoritatea. Dar na, dacă electoratul este naiv acum, acum 24 de ani încă mai credea în Moș Crăciun! Anul 2000 a dat de ales între două opțiuni proaste, iar cei care au mers la vot au făcut-o din frică. Niciodată nu e bine să mergi la vot din frică, să aperi democrația. Dacă ai ajuns acolo, ai o problemă cu felul în care ai construit-o până atunci, dar în 2000 lumea își dorea doar un trai decent, după ce se terminase ce era mai rău din iadul tranziției democratice.
Dar lumea nu merge în 2024 să apere democrația. Sigur, se va da răzbunare din plin pentru tot ce a însemna Pax Iohannica și pentru reprezentanții ei, în mod cert, dar mi-e greu să prevăd cine va ajunge președinte. Candidații sunt slabi. Miza nu e acolo, în sensul că vai, apărăm democrația. Poate am făcut-o în 2019, cu percepția pericolului și votul complet irosit la europarlamentarele din acel an. În cazul lui Dragnea, n-a fost niciodată percepția pierderii totale, însă. Iar astăzi, oricât ar încerca să ne sperie partidele din sistem și comunicatorii acestora, pericolul principal vine din cum ne-am construit noi democrația, nicidecum din exterior. Acelea există și trebuie luate în seamă, dar sunt secundare. Problema suntem noi, că stagnăm sau chiar involuăm.
Ca dovadă a involuției, mulți ar fi motivați să voteze AUR în turul doi, dacă ar intra. Atunci, rezultatul primului tur oricum ar catapulta AUR în Parlament la 30%, în acest scenariu, pentru că parlamentarele pică între cele două tururi de prezidențiale, deci cine pupă turul doi vede și Parlament. Dar eu zic să uitați de ideea lui Simion în T2. O spun de mai bine de doi ani. Ideea votului din frică a dispărut la români – și nu pentru că suntem mai deștepți! Repet: am stagnat și din 2000 încoace ne-am maturizat greu democrația reprezentativă. Ne-am construit o opoziție proastă și slabă, falsă. Am făcut ceva pe instituții care se zbăteau, în post-comunism, să supraviețuiască realității, cu infrastructuri imense de gestionat din perioade de tristă amintire. Am avut mai mare încredere în instituții nedemocratice (armată, biserică, servicii) decât în cele reprezentative. Ne-am bătut joc de democrație și nu am învățat legile. Și partidele s-au adaptat și nu au crescut lideri. Au dispărut politicienii cheie (mari, carismatici, aspiraționali și puternici). În locul lor, avem… well, ce avem.
AUR nu se compară cu PRM din 2000 – în fapt, PRM era o colecție destul de impresionantă de rebuturi comuniste și oportuniști politici educați, care nu se comparau cu rebuturile și oportuniștii de acum. Nu mai zic de șefii lor… Observ cum stafia lui Vadim a fost memetizată inclusiv de cei tineri, în ziua de azi, ceea ce confirmă carisma lui de politician, chiar și cadaveric.
George Simion abia prinde gustul popularității, nicidecum al carismei. Ilustra sa campanie de promisiuni s-a viralizat pe rețelele sociale inclusiv cu ajutorul „lumii bune”, a susținătorilor USR, care au dus-o în haz și au exagerat exagerările. Apropo de maturizare democratică, ei n-au înțeles sau nu le-a păsat că-l cresc pe prost. Atât de mult le-a plăcut, că USR Tineret reia acum o variantă cu doamna Lasconi pe temă. O fac de tâmpiți, din același motiv pentru care bine-cunoscutul videoclip viralizat zilele astea, cu show-ul de modă care începe cu Șoșo îmbrăcată în culorile Rusiei, pare să vină tot din rândul susținătorilor USR (aripa progresistă, gen). Trecem peste faptul că există un proiect de lege privind conținutul deep fake în Parlament, semnat de toată lumea, mai puțin AUR și USR. Din nou, who cares, dar semnați pentru fără penali și alte chestii din bulă.
Dar revenind la motivul pentru care nu vom primi președintele pe care credem că-l merităm sau nici măcar nu vom avea de ales între candidații care ne-ar placea nouă: avem un instinct tribal de sacrificare ritualică a liderilor, după ce i-am iubit. Mă refer la o lungă istorie de trădare până la Cuza, inclusiv. S-au scris cărți pe temă. Relația cu șefia sau Vodă are la baza senzația că suntem nedreptățiți constant, că avem nevoie de un Vodă suprem care să judece, când dăm de corupția boierilor, când omul simplu nu mai are unde să meargă. Și merge la Vodă, că ăla e drept și bun. Și dacă nu mai e, atunci să moară! N-a fost bun niciodată! Este un soi de BDSM istoric, dacă vreți. Iar la bază are probabil ample influențe culturale.
Odată ce un lider politic a prins puterea și nu a performat, e trimis acasă. Nu avem mecanismele prin care să ctitorească o biserică, Doamne ferește o bibliotecă și să fie un soi de elder statesman, de om de stat pentru beneficiul țării. Urmăream niște interviuri cu Nixon după Watergate, până pe la unul din 1992. Omul apărea regulat, iar în acesta din urmă practic avertiza asupra pericolului pe care-l va reprezenta Rusia. Nu conta că e hulit, avea ceva de spus. Avea dreptate.
Să vrei să fii președintele României înseamnă să te asiguri că vei târât prin mizerie după 5-10 ani de mandat. Lumea uită contextul și în general te votează ca să nu iasă alălalt. Apoi uită că a făcut și asta și revine în gândirea de Vodă și de ce nu i s-a dat; pensii, salarii, nevoi. Când l-am votat era bun, apoi s-a stricat. A greșit și a abuzat de putere, merită ce primește acum. Dar să moară și să fie pomana cum trebuie! Niciun om inteligent nu s-ar băga în așa ceva.
Apoi începe o reevaluare ciclică, în care, ca și în cazul lui Vadim sau a nostalgicilor ceaușiști, nu era băiat așa rău, maică. Vorba aceea, „de morți numai de bine.” Din această perspectivă, domnul Iliescu probabil va deveni un apărător al democrației, în siajul unor istorii transmise oral, balcanic și batard.
Vom avea parte de fetișiști ai puterii, dacă or mai exista oameni de stat care să-și anunțe candidatura, dar în rest va fi plin de rebuturi, parveniți și nebuni.
