Românii au reflexe balcanice de care nu scapă, pentru că sunt provinciali în politica mondială. Este neclar care ne sunt firmele de lobby la nivel de Washington sau Bruxelles, la fel cum obiceiul de a da cu sărumana pe la unele ambasade ține nu de cerințele lor, cât de vocea și talentul alor noștri. Bref, ne turnăm reciproc și gratuit pe temele pe care le credem noi că sunt de interes pentru aliați și prieteni, în loc să prindem nuanțe din comunicarea lor. La rândul lor, ambasadele sunt populate de consilieri români intrați pe pile și/sau foști jurnaliști care văd jobul acolo drept sfârșit de carieră și o masă caldă, rar reținându-și cetățenia. Per total, copiem relația feudală cu statul în balcanisme sau chiar în intrigi bizantine cu țări mari precum SUA, Marea Britanie, Germania și Franța. Săracele chiar n-au nicio vină.
Și nu cred că ne mai facem bine. De altfel, încă mai cred că președintele Iohannis va obține ceva într-o mare negociere europeană, pentru că altfel ar ajunge în mentalul colectiv mai rău decât Emil Constantinescu. Asta ne-ar afecta țara. Însă reacțiile presei și comentatorilor au fost fix invers, de ură tăciunoasă, de speranța unui eșec; că se împiedică și pică. Niciun gând nu s-a adresat impactului unui astfel de eveniment la adresa țării. Cumva, Iohannis în România este văzut mai rău decât Biden în SUA: cu rușine. Este fără justificare logică, dar vom avea timp să discutăm subiectul la încheierea mandatului și pomana de după.
Pe 4 iulie, salut relația cu SUA. Am terminat un liceu american cu un premiu de excelență academică semnat de Bill Clinton și probabil vorbesc engleza mai bine decât româna (și în mod cert o scriu mai bine). Nu-mi poate ataca nimeni bona fides-urile legăturilor emoționale și identitare cu lumea vestică, în care SUA rămân un colos militar, economic și cultural. Dar mă afectează starea conaționalilor mei, psihopato-duală, de servilism la adresa marilor puteri și în același timp în exprimarea ideii de colonie. Cred că este prezentă în mai bine de o treime dintre români, este toxică, bizară și fără bază. Ne-o construim singuri, prin propriile acțiuni și slăbim încrederea în instituțiile statului responsabile cu reprezentarea internațională (vezi aici inclusiv Președinția).
Marea Britanie
În Marea Britanie, laburiștii vor câștiga. Victoria va fi istorică și va arăta trezirea populației la greșeala Brexit și reacția punitivă la adresa Partidului Conservator. Vai de suflețelul lor. Sunt nuanțe în relația celor două partide cu România, marea majoritate a premierilor fiind conservatori, dar în toate cazurile s-a vizat pragmatismul. În cazul specific al laburiștilor, relațiile noastre au fost foarte bune, începând de pe vremea lui Nea Nicu 1, trecând prin can-can-uri regale 2 și terminând cu șmenuri chiar deosebite3.
Este bine pentru români? Nu era niciun sentiment semnificativ RO-EXIT și nici nu privim Marea Britanie altfel decât aspirațional, în ciuda brutalismului economic curent și a crizelor sistemice cărora cu greu le-a făcut față. Alegerile vor indica, însă, nevoia de schimbare și faptul că un partid de stânga are asemenea succes ar putea rămâne în mentalul colectiv. Viitorul premier, Sir Keir Starmer, are ceva din carisma unei clanțe, in contrast total cu al nostru de acum, premiant de mic.
Franța
În Franța, situația e mai îngrijorătoare. Macron, acest Cioloș al bogatului, a pierdut primul tur al alegerilor într-un mod halucinant de prost. Sute de candidați s-au retras pentru a da concentra votul puterii în curse în care mai existau șanse. Votul în al doilea tur va fi unul mai pragmatic, în contrast cu mesajul politic dat în primul. Probabil că partidele extremiste nu vor reuși să obțină majoritatea, dar nici forțele lui Macron nu vor reuși grand fromage. Belgienii au trăit decent timp de 589 de zile, fără o majoritate. Franța ar putea să devină un experiment în vot atomizat, cu fiecare măsură importantă trecută prin Parlament cu propria majoritate. Este rezultatul unui populism prost jucat al lui Macron, dar și a realităților sistemice din Franța, pe linia neintegrării depline a migranților în societatea galică.
Germania
În Germania, singurul partid căruia i-a fost permis să se întoarcă în politică, după ororile nazismului, a fost SPD. Este partidul lui Olaf Scholz, actualul cancelar. La alegerile europarlamentare, cretinii de extremă dreaptă de la AfD au avut rezultate mai bune. E nașpa. Au dat în ei cu acuze de spălare de bani, de relații cu Moscova și Beijing, iar electoratului i s-a rupt în paișpe. Poate chiar datorită acestor scandaluri, au urcat în atenția publicului, arătând, la fel ca în cazul lui Șoșo sau AUR, că nu contează ce se spune despre tine, cât timp pari să te împotrivești puterii; în Germania, locul în care a căzut comunismul și fascismul, pur și simplu s-au trezit niște idioți (e adevărat, doar 16% din țară) să facă o declarație politică la alegerile europarlamentare.
Statele Unite
Pe tema SUA am mai scris. Biden scade în sondaje după dezbaterea dezastruoasă cu un hoț. Iliescu pare mai viu! Trump este cea mai mare amenințarea la adresa „lumii libere” construite de Statele Unite. Până și Nixon era băiat, în comparație cu idiotul ăsta. Este un psihopat post-adevăr și pro-rus care va îngropa ce a mai rămas din politica externă a Statelor Unite, din rămășițele multilateralismului Obama-Biden, în război nuclear. Va îngenunchea Ucraina și va pierde în fața Chinei, dacă va câștiga alegerile. Alte dezbateri poate vor schimba situația, dar dacă-l scoți pe Kennedy (al treilea candidat, actualmente la vreo 9%) din cursă, e posibil să vezi cum diferența dintre principalii doi contracandidați este mai mare de 4-5%. 4
În contrast cu Marea Britanie, aici stânga și democrații sunt cei bușiți de politici extrem de păguboase, de orbire crasă în direcția unui război cultural și woke-ism de care nu-i păsa nimănui, la firul ierbii. Au lăsat Hollywood să impună agenda politică, în măsura în care acolo oricum vorbeam de povești, idealuri și un viitor aspirațional de care nu-i păsa nimănui. Americanul de rând se uită tâmp la întrebarea cum te definești ca gen, în cererea de job la Starbucks. El are nevoie de bani, nu de story-uri pe Instagram despre cum corporațiile respectă cele mai nevăzute minorități. Iar dreapta îl acceptă pe Trump, hoț, prost, psihopat și narcisist pentru că vrea să tragă acest semnal de alarmă, de parcă ar exista un tur 2 în care să spună că glumeau cu muia aia. De cealaltă parte, Joe nu și-a crescut un urmaș, insistă că este singurul capabil să-l învingă pe Trump, iar între bâlbâieli și pauze de buffering, refuză să-și recunoască incompetența. E gafa consilierilor, în mare măsură, oameni care nu vor să renunțe la privilegii și îi cântă în strună. În orice caz, s-ar putea să ajungem la situația în care Biden câștigă votul electorilor, dar pierde votul popular, moment în care începe scandalul promis de Trump, scandal care va face atacarea Capitoliului să pară joc de PlayStation.
Românii stau și privesc. Sunt instinctiv atrași spre Trump, pentru că transmite putere și reflexele cunoscute unei generații de decidenți crescuți sub Ceaușescu. Le place despotul și, fiind provinciali în gândire, li se pare luminat. Cineva ia deciziile pentru ei, aceleași reflexe care îi fac să creadă în faptul că suntem colonie îi îndreaptă spre ideea că n-ar fi lăsat americanii la cârmă pe oricine etc. Plus că republicanii sunt mai degrabă înfrățiți cu PNL-ul, democrații cu PSD-ul, ideologic vorbind, deci poate mai bine cu ăsta tare și mare. Dar Ceaușescu tot este.
Eh, pe 5 noiembrie, dacă va câștiga Ceaușescu, eu zic că putem să spunem adio la o bună parte din garanțiile de securitate ale NATO și să ne pregătim de o destrămare lentă a UE, pentru că vom adăuga, ca și frații noștri francezi, prin simpatie la votul de pe 24 ale aceleiași luni (și nu vă gândiți că n-a fost ales cu scop data, după cea din SUA), la evoluția dreptei extreme. Da, în România, AUR sau Șoșo nu vor crește semnificativ, dar alți independenți sau alte avataruri neo-conservatoare vor impune o agendă destul de dură pentru electorat. Nu uitați că alegerile parlamentare pică între cele două tururi pentru prezidențiale, ceea ce face din parlamentare un sondaj viu al nemulțumirilor legate de primul tur. Practic, dacă bulă de la AUR nu intră în turul doi și se victimizează îndeajuns, e posibil să-și primească răzbunarea la parlamentare. Ar fi și o răzbunare pentru comasarea din iunie. Mult mai important, e posibil ca electoratul să prefere candidați independenți în turul 1, în detrimentul celor din partea partidelor politice, știind că urmează parlamentarele în care să voteze ca atare (pentru că electoratul nu gândește logic, gen).
În fine, victoria lui Biden ar aduce, precum în UK, un imbold stângii, prin Ciolacu și Geoană, dar mai ales celui din urmă, ca și candidat independent împotriva sistemului. Cu istoricul din 2009 și pierderea președinției, e posibil ca o paralelă să fie trasă între cei doi, la modul candidatului considerat inițial fără șanse. De cealaltă parte, domnul Ciolacu pregătește mai multe alternative, în funcție de dispoziția partidului, doar să păstreze puterea. Cred că l-ar pune și pe Ponta, dacă ar fi lăsat, doar să rămână premier și șef de partid – lucru care spune multe despre instinctul lui de supraviețuire.
Ce voiam să spune este că ne bazăm prea mult pe ce se întâmplă în alte țări, în ciuda unor trenduri comune, cum ar fi evoluția dreptei extreme de-a lungul continentului european și a forței reacționare anti-woke din SUA. Acolo dacă va câștiga Trump, e nașpa, dar n-ar trebui să schimbe mai departe niște intenții de vot de la noi, indiferent de trendurile globale (și oricât de ironic ar fi legate de globalizarea pe care Trump și ai lui o hulesc). Dar poate că avem o țară care dupa niște 30+ ani de tranziție democratică este capabilă să aleagă ce e mai bine pentru sine și nu ce e la modă, astăzi, prin lume – doar zic.
-MD
PS: Semi-glumeam cu Rwanda. Nu ne afectează, dar nici n-ar putea vreodată să mai atragă vreun candidat român genul ăsta de mulțimi. Ca exemplu grăitor, adresat celor care cred că suntem o colonie, România nu le-ar putea copia nici măcar p-alea pe bune!
- Romania: Co-operation between Romania and the UK in the Field of Aerospace: British Aerospace BAC 1-11 Deal with Romania | History Commons (history-commons.net) ↩︎
- Romania’s Princess Margareta was Gordon Brown’s girlfriend (archive.ph) ↩︎
- Romanian former PM accused of corruption over Tony Blair visit | Romania | The Guardian ↩︎
- National : President: general election : 2024 Polls | FiveThirtyEight ↩︎
