Mi-a rămas în minte postarea unui ins pe Reddit de acum câteva zile. Reddit nu este cea mai populară rețea socială de la noi, dar în mod cert este cea mai plină de talibani frustrați și anti-sistem de pe canalele locale. Era o știre dintr-o sursă de care nu auzise nimeni – nu niciodată nimic, stăteai să te întrebi dacă nu era cumva postarea unui bot. David Popovici a fost primit fără sărbătoare și fanfară pe Otopeni. Și iată cum ne tratăm eroii, cum cei mai tari și mai mari nu se sinchisesc de olimpicii noștri. Erau strânse câteva decenii de frustrări în știrea aia, iar reacțiile de pe Reddit, nicidecum diferite de ce-ar fi fost pe Facebook, erau la fel de grăitoare și proaste. S-a ridicat unul un pic mai deștept să comenteze că e poate din cauza comentariilor făcute la adresa sub-finanțării sportului, că performanța nu este recompensată de stat. Aia a pornit valul și mai tare! Sanchi, de parcă ăia de la stat nu știau. De altfel, pe Digi și pe la alte televiziuni, declarațiile tânărului înotător au primit susținere, într-un vast context în care urlă toți cât de vândute sunt mass-media partidelor. Dar la băiat au făcut, sanchi, o excepție, nu?
E o disociere fantastică sau o lipsă profundă de gândire critică să nu înțelegi pe ce lume trăiești; să nu mai cauți o sursă în plus; să dai tot timpul cu înjurătura în instituții și în stat, fără să vii cu ceva la loc. E important să-ți publici frustrările, desigur. O poți face inclusiv pe Facebook. Eu trăiesc într-un cartier pe care-l numesc Micul Beirut pentru gropile tip șantier trase de Nicușor Dan. Și l-am votat fix ca să-l înjur, regulat, pe Facebook. Observ cum încet, încet, se repară, dar simt că își bate joc de comunități întregi pentru că știe că poate. Mai înțeleg și că nu e el responsabil de managementul șantierelor și că acolo niște companii de construcții își bat joc. Și că nu citește nimeni la PMB plângerile cetățenilor. Simt că fac un efort de empatie, din nemăsuratele-mi resurse de inteligență emoțională. Gen.
Nu ne place să ne educăm în privința legii sau să oferim o șansă unui adevăr rezonabil. E mai plăcut să ne întărim preconcepțiile. De fapt, ceea ce menționam mai sus de pe Reddit e un căcat de știre falsă, dar pe care mulți au luat-o drept adevăr. Omul a fost bine primit la salonul oficial. Serios. Cu televiziuni și toată povestea, dar e logic ca, până nu se întorc toți de la olimpiadă, să nu facă cineva ceva oficial. Dar nu, n-a fost primit de nimeni pentru că probabil dormea Iohannis sau era în concediu, nu? Evident. Prost ești dacă nu judeci așa! Tot statul central e acolo ca să-ți pună ție bețe în roate. Avem clasa politică pe care o merităm, inclusiv cu Nicușor și partidele anti-sistem. Să moară toți ceilalți și de mâine va fi altfel!!!11unu.
Avem un obicei foarte, foarte cretin de a considera rețelele sociale și cu precădere Facebook drept o agora, când de fapt sunt o fosă septică. I-am păcălit pe politicieni să fie prezenți acolo și acum e practic singura legătură democratică, pentru că în rest nimeni n-ar scrie ceva direct unui politician folosind canalele legale. Iar pe rețele, pentru că nu sunt asumate părerile, iar statul nu intervine prea tare în cenzură (becăz democracy), avem impresia că orice e posibil. Probabil nu doar de la Crăciunul din ’89 încoace, ne sacrificăm liderii pe altarul nemulțumirilor. Alteori probabil îi trădam Porții. Am păstrat urarea de moarte șefilor ca intenție terapeutică și impresia mea e că aceste pasiuni sunt foarte des întoarse prin fake news împotriva noastră, mai ales în perioade electorale critice, cum e cea de acum. George Simion, Șoșo, toți suveraniștii sufletului și chiar și bucăți din USR ar vrea schimbarea puterii mâine. Nu contează că nu au oameni care să umple posturi sau să înțeleagă complexitatea actului legislativ sau guvernamental, ei și-ar dori mâine o revoluție deja rezolvată. Lumea ascultă și crede orice vede pe Facebook, Insta și Reddit și acceptă ideea. Este mai ușor să întorci masele, odată ce aparenții reprezentanți au decis care e calea cea dreaptă.
Și sunt preconcepții care pot fi găsite și la nivel de scară de bloc (B e mai proastă decât A), nu numai de cartier, oraș sau regiune istorică: violatorii vasluieni și moldovenii matrafoxați. România este încă o dată o țară de căcat. O țară din care au plecat toți, ca refugiați economici sau sociali, fără speranță în Europa. Nu mai contează că tocmai statul le-a negociat ieșirea în Europa. Aia se uită.
Ca exemplu, scandalul cu Bulai a ținut o zi, ca noutate: majoritatea știrilor au ținut cât să se enerveze bula de Facebook și să facă virtue signaling acolo-șa, între lumea bună. 1 În picosecunda în care a câștigat Popovici, n-a mai contat ce înduraseră niște fete, n-a mai contat cât de căcat e țara noastră, deodată era bine și frumos că suntem români, pentru că David Popovici. Am înțeles mecanismul. România e de căcat. David Popovici e ok, pentru că el e jumate pește.
Aici e problema mea, că dăm cu mizerie și apoi ne întoarcem brusc la altele, fără să căutăm mai adânc. Acuzele aduse lui Bulai (dar și acuzele derivate, privindu-i pe Marius Pieleanu și pe Mihaela Miroiu) par să fi fost acolo doar ca să întărească niște preconcepții, nicidecum să pornească vreun val MeToo local semnificativ. Trei sferturi din supărare s-a derulat pe Facebook, hrănind prin volum nevoia de click-uri a presei, dar nicidecum evoluând povestea mai departe de acuze. Ca simplă conexiune, era totuși Școala care îi permitea lui Alexandru Cumpănașu să practice acolo în 2019. Vorbim de un om acuzat, conform presei, de corupere de minori. Aia era în septembrie, în decembrie SNSPA își realegea conducerea; aceeași.
Și bun, nu vreau să fac același lucru ca toți cei pe care-i critic. A scris vreun părinte de la SNSPA conducerii? S-a retras vreun student de la cursuri? A oferit SNSPA consiliere psihologică studentelor (poate chiar și studenților) care poate simt că au nevoie, după tot scandalul ăsta? Aici putem băga banda aia para-folosită cu DASCĂLII. Nu așa erau DASCĂLII în România, pe vremuri. Coaie, nu e nimeni așa! Șapte zile mai târziu s-au trezit ăia de la Facultatea de Comunicare și Relații Publice in privința agresiunilor cu un comunicat de presă. Pro tip: dacă atât durează de la niște profesioniști în domeniu, mai bine fă facultatea în altă parte! Oricum, cu diploma aia puteți servi sigur la McDonald’s, dar e de preferat științe politice la Universitate 😁
Bref… Am o problema. Cazurile Bulai și Pieleanu, din informațiile prezente în presă, sunt simptomatice pentru mine. Boala este foarte, foarte grea. Dar fără să iau apărarea nimanui, nimeni după ’89 nu e safe, pe o scară de la șpăguțe la netrebnici. Nu știu unde să-i pun pe cei doi, dar până rezolvă justiția treaba, oricum nu va conta, sunt vraiște ca personaje publice. În același timp, nu mi se pare începutul unei „lustrații” de tip Mee Too, ci mai degrabă niște atacuri foarte tactice, care ar trebui totuși investigate până-n prăsele – însemnând și ce naibii făcea conducerea SNSPA atâția ani, de la Cumpănașu și alții încoace.
Toată țara e de căcat, atunci când nu câștigă aurul. Iar atunci când o face, e împotriva tuturor, a turcilor și a ungurilor, de la 1601 încoace s-a încercat și nu s-a vrut. Altfel, ne întoarcem la regula numărul 1. Dar atât. Până și supărarea este doar menționată pe Facebook și după vreo doi ani uitată.
Sincer și serios, da, toată țara e de căcat, s-au construit tot felul de monștri după Revoluție, dar e a noastră și n-am făcut mai nimic să-i combatem, iar ceea ce facem acum, să ne plângem pe Facebook, e un căcat mai mare. Ce facem să o reparăm, indiferent cum se numește problema? Învățăm odată că după ce s-a împământenit un sistem, mai ales unul care se vrea democratic, trebuie jucat după regulile sale și nu dându-ne cu curul de asfalt în Piața Victoriei? Acceptăm că trebuie un dialog cu autoritățile înainte să le înjurăm? În fine, înțelegem că România este cum este acum ȘI din cauza noastră sau doar ne dăm pe Facebook cu cât de supi suntem? Și înțelegem că nici ghilotinele nu le putem scoate în fața blocului, că am promis unora de pă Brucsel că nu mai facem prostii d-alea. Și nici cu AUR sau alții la fel de „decisivi” nu e voie.
