Am urmărit-o pe doamna Lasconi pentru prima dată ieri. Am descoperit un politician fără prea multă experiență; un comunicator care nu-și temperează ieșirile emoționale. Poți spune că treci peste unele greșeli, dar cu câteva replici a alienat toată aripa progresistă a partidului. Și alienii nu sunt oameni, oricum. Dar să ne înțelegem, cum opinau niște analiști – paralelele cu Gabriela Firea nu există! Mai departe de crucile de la gât, sunt diferențe de magnitudine între cele două foste jurnaliste, în rolurile de politiciene. Nu, impresia pe care mi-a lăsat-o doamna Lasconi, în primele sale declarații ca președinte USR, este de un soi de Victor Ponta. Nu știu dacă ar trebui să-mi cer scuze pentru asta, dar voi explica pe cât pot situația.
Doamna Lasconi era o vedetă. Ca primar, avea un soi de star power care confirma excepționalismul partidului. Ea reprezenta succesul, mai ales că USR-ul cu greu ajungea în urbanul mic sau în rural. Pentru membrii de partid care puteau găsi Câmpulung pe hartă, era primarul unei foste capitale, un posibil simbol de țară ca afară, dar înăuntru, într-un orășel cochet. Doamna Lasconi era aur pentru propagandiștii de partid. De acolo la AUR curat a fost doar un pas.
Era inclusiv o potențială prezidențiabilă, într-un concurs politic masculin și anost. Apoi, după niște declarații, n-a mai fost prezidențiabilă. Într-un interviu în care cu greu putea gafa, Elena Lasconi a declarat că a votat DA la referendumul pentru familie. Având în vedere fiascoul medieval pe care l-a reprezentat referendumul CpF și poziția mai mult decât ipocrită a partidelor percepute drept progresiste (de a boicota votul), femeia a distrus acolo miturile construite de propaganda USR. Propria fiică a renegat-o, fapt ce trădează cât de puțin ne știm aleșii (glumesc). Dar, în esență, primarul unui oraș mic din România, reprezentând o comunitate conservatoare de votanți, majoritar peste 50 de ani, a livrat fix ceea ce i-ar fi asigurat realegerea.
Pă București, pentru cei din USR care urmăreau meciul și erau vajnici apărători ai minorităților de orice fel (nu la vot, doar pe Facebook, frumos), declarația era anatemă. Personal, nu cred că a fost vorba de ce a declarat privind votul. A fost o scuză pentru Drulă, care o vedea drept pericol la prezidențiale. Dar onest vorbind, acolo unde propriul partid o coimănea ideologic-identitar de ani și ani de zile, ba chiar și-a pierdut un lider în persoana lui Nicușor Dan, doamna Lasconi măcar a trădat urme de coaie.
Și va mai avea nevoie de acele coaie, cu partidul la 8% și vreo 10.000 de membri activi. Cred că și dânsa a înțeles niște realități, atât despre partidul pe care-l conduce, cât și despre lumea din jur:
- Partidul are vreo 2.000 de membri cu venituri peste medie, din mediul urban, globalizați și luptători de Facebook, care se identifică agresiv cu lupta anticorupție și… cam atât. Își schimbă pozele de profil când e cazul, la câte vreun eveniment important care dă bine (maneliștii ăia de Coldplay sunt la Roma pe 12 iulie, FYI). Sunt cei care echivalează votul și calitatea de membru de partid ca pe un bun tranzacțional, drept o experiență premium. Plătești $9,99 lunar și faci parte din lumea bună. Nu trebuie să gândești, bula o face pentru tine.
- Iar în afara bulei sus-amintite? Lumea s-a săturat de progresisme de căcat precum virtue signaling, de cancel-cultura de pe Facebook și în general de mizeriile importate drept evoluție, după treijdeani de tranziție. Vreo treime din „lume” vrea AUR, se uită apreciativ la scandalul constant al doamnei Șoșoacă și crede că generațiile astea tinere, maică, sunt date dracului. D-aia au ajuns să se culce pesedist cu penelist!
Doamna a înțeles aceste realități într-o țară măruntă, cu mulți proști. Singurii surprinși de aparenta „schimbare” sunt useriștii care nu știau pe ce lume se află. Lasconi nu s-a schimbat cu nimic, e același om care poate accepta, într-o logică la care nici cu sonar-ul nu-i găsești străfundul, căsătoria ca fiind doar între un bărbat și o femeie și parteneriatul civil între „ghei” (vorbele dânsei, nu ale mele) ca fiind okay. Are fix opiniile unei femei de 52 de ani care s-a maturizat în comunism, care a văzut apoi un pic din lume și care nu se adaptează, poate chiar refuză să se adapteze, la o realitate dificilă pentru generația ei. Chiar n-o zic acuzativ, este un pragmatism balcanic acolo cu care mulți se alintă. Sunt oameni care au spus „stop!” la ce sunt dispuși să mai înțeleagă la lumea din jur și, într-o egală lipsă de educație civică cu a celor tineri, decid să se depărteze de orice schimbare. Pe vremuri, se numeau pesediști.
În mod paradoxal, chiar cred că femeia va crește partidul. Îl va duce la sate, în comunități în care domnii Drulă sau Barna ar fi fost fugăriți cu coasele sau în care nici Nicușor Dan n-ar putea să bage mulțumiri și țevi cu apă caldă. Cât timp își rezumă reacțiile pe anumite teme, Lasconi poate crește USR înapoi la 15%, ca alternativă de dreapta la PSD și PNL – sau, în fapt, ca un AUR curat, care nu vrea să omoare chiar toate minoritățile mâine. Când a zis-o p-aia cu o Românie respectată în Europa, am avut flashback-uri la Victor Ponta cu „mândri că suntem români.” Omul intuise dezvoltarea polului suveranist și încerca să-l atragă spre PSD, lucru pedalat apoi și de Dragnea și Dăncilă.
Doamna Lasconi vine și face un lucru similar, doar ceva mai dureros pentru un partid nematurizat politic. Nu înseamnă că e „de bine”! Până la urmă, trădează o problema fantastică la nivelul respectării minorităților vizibile și invizibile. Dar măcar închide povestea că USR ar fi fost vreodată altceva decât un ONG supi. Altfel, pe la GDS și prin alte părți, facțiunile marginalizate se coalizează, cu scopul de a păstra filonul ăla imatur, de a avea ce posta cu furie, pe Facebook. Nu înseamnă și că vor face altceva decât să se împotrivească, în situația în care o virăm periculos de mult spre un conservatorism văzut mai ieri drept extrema dreaptă. Azi e doar noul standard de viață.
Hai, mă Victore, înapoi că glumeam cu muia aia…
Iată cum trăim ce protestăm.