Nu prea sunt reacții oficiale pe tema dezbaterii dintre Biden și Trump din partea aliaților, dar toți cei care au văzut înregistrările știu. Washington Post are drept motto faptul că democrația moare pe întuneric, dar ar putea s-o schimbe în „moare la azil”. Este un moment cu semnificație istorică, iar orice s-ar întâmpla cu Sleepy Joe și democrații, faptul că nu s-a întâmplat deja și au lăsat un moș să se bată cu mincinosul ăla idiot arată, din păcate, starea democrației din SUA. O spuneau mulți, existau glumițe pe temă din partea comedianților, nu era un secret. Până și Biden și-o asuma, pentru că n-avea de ales. Dar una e să vezi un clip de 5 secunde în care moșul uită, alta este să vezi 90 de minute de patinaj artistico-mintal. E sinistră gluma, dar m-am revoltat mai puțin la azilele groazei. Mi-a fost rușine să urmăresc până la capăt dezbaterea, șocat, așa cum observa un foarte trist Jon Stewart, de starea Americii.
Până la această trezire brutală, speranța era că în ciuda vârstei, Biden măcar avea claritatea gândirii. Am impresia că nația lui a fost ocupată de rețele sociale și a uitat să-și schimbe candidatul. Stânga americană și-a pierdut timpul cu revoluții culturale și inginerii sociale inutile, care au polarizat până și centriștii împotriva democraților. De cealaltă parte, republicanii știu cu cine au de-a face în Trump, dar nu le pasă – pur și simplu vor, la fel ca în cazul AUR sau Șoșoacă la noi, schimbare. Iar efectele administrației Trump încă-și văd efectele negative, cum ar fi în legislația federală privind avorturile, dar și pericolul unei insurecții nasoale, naționale și acum întărite de lipsa de management executiv credibil. Ideea că nebunul s-ar întoarce pe cai mari, după ce i-a fost aruncat Codul Penal american în cap, după gravele evenimente din 6 ianuarie 2021 și toate minciunile și aberațiile inventate ar trebui să sperie. Pe românește, it’s going to the dick of the soul.
Așadar, dacă românii sunt prinși de soarta naționalei la Euro, ar trebui să se gândească și la soarta nației în meciul global. SUA reprezintă motivația și energia din spatele aspirațiilor noastre democratice și principalul nostru aliat. Cu Trump președinte, poate am avea o șansă de lobby, că nu e primul dictator cu care ne înțelegem din lumea asta, dar relația cu SUA s-ar schimba dramatic și nici NATO nu ar mai fi la fel. Trump președinte înseamnă stagnare pentru democrația românească și schimbarea dinamicii regionale în favoarea Rusiei. Problema nu sunt republicanii, problema este că Trump e un psihopat.
Nimeni de la noi, din politica mare, nu va spune asta ca declarație politică – și nu pentru că s-au trezit cu vreun curs făcut la institutul diplomatic. Nu o vor face din instinct, pentru că dacă Trump câștigă, inclusiv facțiunile din România se modifică în favoarea lui. Ne simțim mici și gândim la scară locală. Și pentru că avem impresia că a fi aliat cu o țară mare înseamnă servilism balcanic, nu vom spune nici „pâs” la nivel oficial. Probabil, însă, vor amâna alegerile prezidențiale după 5 noiembrie, să știm un lucru, cu cine ținem. Hai ai noștri! De altfel, declarațiile premierului Ciolacu la ultima ședință de guvern și limbajul folosit (das țopăială auf dem Kalender) arată gravitatea situației.
Dezbaterea din SUA are niște consecințe incredibile asupra României. În spatele minții, ne arată faptul că până și la Washington avem dominația familiilor și sectelor politice. Asta face rău democrației americane, dar mai rău României pentru că banalizează răul și le dă vânt din pupă alor noștri. Sectele politice de acolo au avut +200 de ani de stabilizare, pe când ai noștri abia au furat primele milioane de euro, în deceniile astea. Da, Vanderbilt era un hoțoman, dar între timp a construit infrastructura feroviară națională și din banii câștigați sau furați a definit o eră culturală americană, a construit o universitate, iar un urmaș pe nume Anderson Cooper prezintă pe la CNN. Noi îl avem ca exemplu mai semnificativ pe Becali, care s-ar putea în istorie să fie prezentat în cu totul alte tușe decât cele cunoscute de noi acum.
Înțelegeți, deci, unde bat. Fără idealisme, dar merităm exemple mai bune. Glumeam pe Facebook că dacă în America ai Trump vs. Biden, la noi Marcel vs. Nicu e chiar ok. Facțiunile astea politice sunt în mod evident creații parazitare pentru democrație, iar România le-a trăit din plin. Biden este manifestarea unor astfel de forțe politice, la fel ca familia Bush sau Clintonii. Sunt membrii unor facțiuni care conduc America și lumea. Șerpilieni toți, clar, dar au avut timp să se așeze și să construiască o țară. La noi nu prea s-au așezat, am amalgamat asta cu lupta anticorupție și tranziția galopantă la democrație și nici noi nu mai știm unde suntem. Să îl vezi pe Trump ca un oportunist pervers care ia puterea în State e una, dar este enorm mai rău să-l vezi pe Biden în halul ăsta, dacă ești român. După Reagan, care era dus bine, a venit Bush Sr., fost ambasador în China, șef al CIA, departe de cel mai bun politician, dar clar cineva care a întărit instituțiile și statul, în plină cădere a URSS-ului. După Trump, Biden trebuia să facă asta. A trecut prin criza covid și a pus bazele independenței energetice a SUA. Dar după Bâl-Bâl, e neclar cine vine! Harris (VP) este poate cel mai nevăzut personaj din Washington, o femeie cu puls și ceva voturi latino.
Faptul că identificăm situația actuală drept una parazitară ar trebui să ne facă să privim altfel inclusiv baronii locali români. Există niște pericole mari cât casa în povestea asta cu America pe care, pe de-o parte, ai noștri nu le-ar înfrunta fără ajutor, iar pe de alta „instituționalizează” atât neîncrederea în democrație, cât și tranziția zgomotoasă (să nu zic violentă) de putere. Și aici există o mare problemă, pentru că ni se pune în brațe o nouă criză cu adevărat sistemică în cel mai periculos moment pentru democrația românească și pentru statul român. În loc să privim viitorul în mod aspirațional, cu investițiile care vin și faptul că vom deveni în niște ani un mare producător de energie și stabilitate în regiune, ne gândim că vine înapoi nebunul ăla de Trump și trebuie să intrăm în modul supraviețuire. O să vrem să alegem ceva safe, ceva din răul știut – nu că am fi avut mari alternative, dar nu e bine!
Tribalizăm viitorul și stingem statul pentru că niște tâmpiți au stat prea mult în dezbateri woke pe Facebook, fml.
PS: prietenii din America îmi trimit reclama la Catena de după dezastru
