Tot scandalul legat de Piața Unirii are la bază infrastructura învechită, în principal comunistă. Este și povestea termoficării din București, aparent a doua ca lungime după Moscova; 4000 de kilometri de rețea primară și secundară, adică niște țevi nenorocite puse cap la cap, care ar însemna distanța de la Unirii până la în Afganistan sau în Republica Centrafricană (toată viața am crezut că e Central Africană). Not so fun fact: rușii au ajuns în ambele, nu doar la noi.
Mizeria de scandal din zona Unirii are la bază banii, dar și interese politice, iar aici nu-l pot susține pe actualul primar. Voi explica pe larg asta, dar întâi să atac problema infrastructurii. Ca regulă de pornire, pentru toți naivii, spoilers: Nicușor Dan nu mai este un activist civic și trebuie tratat ca orice alt politician – și înjurat ca atare, pentru că și-a ales una dintre cele mai grele slujbe. Spre disperarea unor prieteni din bula regimului actual, l-am votat, dar nu l-am chemat eu din Făgăraș. Știa în ce se bagă. Nu este Mesia. Deja a mințit pe tema rezultatelor sale și arată incompetență în gestionarea orașului, așa că nu îi pot acorda carte blanche la infinit, doar pentru că pare mai uman decât alții. Sictirul meu este plenar și votul poate fi atașat sictirului fără nicio problemă. Încercați și voi la prezidențiale.
Așadar, problema este sistemică, face parte din greaua moștenire, aia istorică, nu de la ultimul mandat. Nu este doar a capitalei, ci a întregii țări, ba chiar a regiunii, pentru că acolo unde a fost comunism există și infrastructura pe care guvernele democratice nu au fost în stare să o țină în viață. Lipsa de viziune a fost inclusiv a Europei, pentru că fondurile nu au vizat acea tranziție foarte specifică (i.e. ia banii ăștia ca să nu se dărâme Casa Poporului). O parte din reacția eurosceptică de acum vine fix din lipsa asta de viziune a UE în privința specificității Europei de Est.
La nivel național, trebuie/trebuia să existe o înțelegere socială largă: bă, uite care-i treaba. Ce a fost până acum s-a numit comunism și a fost rău, nu putem asigura nici 50% din ce era înainte, facem ce putem cu ce avem, dar trebuie să existe un sacrificiu general în privința asta. Încet, peste ani, ne vom reveni. Până atunci renunțăm la părți din infrastructură, ne luăm toți centrale electrice de apartament – whatever. O soluție imperfectă se găsea, la fel cum acum am duș instant pentru că pup apă caldă mai rar decât în comunism, FML. Deci la nivel național și cu titlu de sacrificiu eroic se putea ceva, de prin 2000 încoace. Dacă s-au putut tăierea pensiilor, se putea și asta, trebuia doar s-o vinzi cum trebuie.
Prin chestia asta, poate nu apărea nici PSD-ul, pentru că PSD-ul asta este: o înțelegere a unora dintre cetățeni, adaptată realității românești, desigur, cu gradul de corupție al oricărei structuri parastatale. Din ce nu dădea comunismul la toată lumea, dădeai și tu mai departe alor tăi, iar varianta unui sacrificiu național nu ar fi generat nevoia unui partid de stânga care să protejeze privilegiile din comunism. Noi toți vrem în continuare măsuri de stânga, doar ne e rușine să le recunoaștem. N-am sta altfel să reparăm un cacat de sistem de termoficare urbană și am omorî planeta cu centrale de apartament, ca toți oamenii civilizați.
Nu e doar vorba că politicienii de până acum nu s-au priceput la reparații, așa cum sunt acuzați unii dintre foștii primari. Poate n-au început din timp, adică imediat după 90, să facă mentenanța sistemului de termoficare și a moștenirii comuniste, dar plm, una e să ai economie planificată și muncă silnică pentru toată nația, alta e democrație și sărăcie. Ce au făcut PSD-ul și alții a fost să meargă cu toate înainte, cât se putea, pentru că orice sacrificiu ar fi însemnat sinucidere politică. A fost o greșeală, acum i-au pasat-o lui ăstamicu – care o gestionează târziu și prost, dar măcar face ceva.
Oricum, ideea asta de misecuvinism civic-stângist (că merităm toți de toate), mai ales la București, este incredibil de toxică. Să trăiesc în Dej și să știu că o parte din taxele mele se duc spre metroul din București ar duce la dat cu fundul de pământ în fața prefecturii. Dacă toți am plăti, la nivel național, 10% din taxe pentru mentenanța infrastructurii comuniste din toate orașele, atunci da, aia ar fi, aș ști că eu și încă vreo trei generații plătim pentru greșelile trecutului. Dar greșelile alea înseamnă nu doar Casa Poporului – ci și spitale, școli și tot ceea ce ăștia noi n-au fost în stare să construiască.
Mie nu-mi trebuie Nicușor Dan să-mi spună aceste lucruri. Eu locuiesc lângă o intersecție gâtuită de trafic (Mihalache cu Turda), unde boul a dat liber la gropi pentru termoficare fără să-i pese de trafic, iar flora spontană explodează prin tranșee. Infrastructura comunistă nu face față numărului de mașini (nu e vina lui asta), dar Averescu face cozi din cauza unor semafoare prost sincronizate spre Arcul de Triumf. O soluție era să mai pună un semafor sacadat pe Turda (și acum, din cauza gropilor, pe Averescu) și nu se mai bloca la fel. Dar revenind, am copăcei cu tulpina deja lemnoasă care cresc în gropile de termoficare de pe Mihalache. Dacă deschizi 20 de șantiere pe toate direcțiile unei intersecții, iar apoi le lași de izbeliște, ești bou. Vii și îmi spui că vrei ca banii de taxe să fie gestionați de CGMB, te cam bag undeva, pentru că văd că nu ești în stare să gestionezi nimic.
Personal, sunt pentru eliminarea sectoarelor și un buget unitar, iar direcțiile (educație, sănătate, ADP etc.) diferitelor sectoare să devină oficii ale PMB. Dacă domnul Dan are blat o înțelegere cu partidele și este în situația destul de fericită de a schimba lucruri cu ceva majoritate, fie. Aleg să uit că există graffiti cu stencil-uri de câteva luni, cam de când a anunțat inițial povestea, prin tot Bucureștiul, cu ceea ce propune. Repet, văd un blat bazat pe votul la locale și transferul de voturi din partea PNL care acum se plătește în creșterea prezenței la vot de prezidențiale o luptă acerbă cu partidele pe temă din care sunt sigur că domnul Dan va ieși învingător. Dar pe bune, nu merită. Iar Bucureștiul merită mai mult, fără el și pentru noi.
Mă vei întreba retoric ce alternative există, în privința politicienilor. Nu așa funcționează democrația, că nici pe vremea lui Ceaușescu nu întreba cineva dacă se încălzește Iliescu pe margine. Avem politicienii pe care-i merităm pentru că nu folosim controlul democratic asupra lor în mod constant, în limitele rezonabile ale legii. Pentru că alegem să ne dăm cu curul de pământ sau să facem scandal în presă și pe Facebook, în loc să scriem un memoriu sau să luăm legătura cu un consilier local. Da, nu va merge întotdeauna, da, nici ei nu au chef de noi, dar dacă îmi spui că Nicușor Dan este unicul reprezentant onest al administrației publice locale, atunci hai să-i dăm pe toți afară, să-l clonăm p-ăstamicu și să vedem ce iese. Din nou, trebuie să fii de o naivitate (să nu zic prostie) enormă să crezi că o problemă există doar de când ai aflat tu de ea, doar când te-ai supărat pe temă că ți-a zis-o Nicușor și doar că e vina ălora dinainte. Dacă gândești așa, ești un cretin. Nu s-a întâmplat nimic pentru că nu s-a putut. Nicușor Dan nu este o soluție, atunci când vrei să faci un sistem ultra-politizat să meargă. Iar dacă într-un final merge, trebuie să înțelegi de ce se întâmplă asta.
Avem un oraș cu 7 primari, fiecare mai bossulică decât celălalt și cu ideile lui crețe. Trebuie unul singur. Dacă Nicușor Dan vrea să fie ăla, poate ar fi bine să mă convingă că poate gestiona un oraș, nu doar să închidă subiectul Unirii că are el în joc altă poveste, în agenda lui politică. Și încetați să-l mai tratați ca pe un luptător antisistem. E la al doilea mandat.
